Croaziera pe Elba

Ne-am trezit cu totii devreme si am pornit la drum. Mai intai am luat trenul spre orasul Dresden si de acolo ne-am imbarcat pe vaporul care urma sa ne plimbe de-a lungul Elbei.

Mi-a palcut foarte mult croaziera pe Elba. A fost foarte relxanta si am avut ocazia sa admiram diferite peisaje minunate. Mie, in mod special, mi-a placut faptul ca am putut admira si fotografia diferite case care se aflau pe malul Elbei. Sunt sigura ca pozele facute imi vor fi de mare folos pe viitor si imi vor oferi inspiratie.


Spectrum

Ceea ce am avut ocazia sa vedem in acest unic muzeu de stiinta nu cred ca vom mai vedea foarte curand.  Un loc care te lasa fara cuvinte inca de la intrare. In dreapta, masini de epoca, foarte bine intretinute si ingrijite, iar in stanga, tablouri care expun o gama larga de iluzii optice si 2 oglinzi care iti pun la incercare imaginatia, care te transforma, cat ai clipi, din micul David in marele Goliat. Si asta nu este nimic, deoarece urmeaza 3 etaje pline cu fel si fel de aplicatii care iti pun la incercare simturile, care iti sporesc dorinta de cunoastere si te indeamna spre descoperirea minunatei lumi a stiintei. Am descoperit o lume noua, o lume interesanta, care iti pune la dispozitie si cele mai inaccesibile experimente ( cum ar fi imitarea tunetului…sau a fulgerului ) si  in care fenomenele fizice de orice natura sunt la ordinea zilei. Pe scurt… daca treci prin Berlin si ai ceva timp liber, “Spectrum”-ul este o prioritate.


Belantis…o altă lume!!!:D

Niciodată nu mi-aş fi închipuit un parc de distracţii altfel decât un loc modest, românesc, cu carusele scârţâind din toate încheieturile şi înţesat de copii gălăgioşi. Dar Belantis e altfel: e în Germania. Şi de aici încolo începe aventura:  oboseala, frica, plictiseala, dorinţa de a mai pleca vreodată de acolo nu-şi găsesc locul aici. Am văzut nu numai copii sau adolescenţi, ci oameni în toată firea urcându-se în cele mai palpitante carusele şi ţipând din  tot sufletul. Mi s-a părut că germanilor astfel de lucruri nu li se par puerile sau nedemne, ci manifestarea simplă şi firească a veseliei. Am fost foarte entuziasmată de atmosfera deschisă a parcului, de destinderea pe care o puteam citi pe feţele oamenilor. Timpul a trecut neobservat (şi mult, mult prea repede), iar faptul că am fost cu multe persoane dragi mie a facut ca această experienţă să fie una de neuitat.


Zoo Leipzig

La gradina zoologica din Leipzig am avut parte de o experienta uimitoare,nu doar datorita faptului ca sunt fascinat de lumea animalelor, ci pentru ca aceasta gradina zoological mi-a depasit cu mult asteptarile.

Din pacate nu am avut ocazia pana atunci de a vizita o gradina zoologica in strainatate, de aceea nici nu stiam la ce sa ma astept. Acolo am fost uimit de munca imensa depusa pentru a prezenta habitatul animaleleor pe cat mai realist posibil, gradina fiind impartita in mai multe zone, fiecare cu ecosistemul  ei specific, iar in fiecare dintre aceaste zone am avut impresia ca ma aflu cu adevarat intr-o alta parte a globului. Am putut admira o diversitate vasta de animale; de la cele mai mici rozatoare si reptile pana la imensitati precum elefanti si girafe.Partea care m-a impresionat pe mine cel mai mult a fost aceea in care am avut posibilitatea de a umbla liber printre canguri, acestia fiind obisnuiti cu prezenta oamenilor si astfel nu au prezentat niciun semn de frica.

Aceasta experienta a fost cu atat mai placuta intrucat am avut ocazia sa o impart cu  grupul acestui plasament.

.


Stadtgeschichtliches Museum

De când ajunseserăm în Leipzig eram foarte hotărât să vizitez două muzee: Muzeul de Istorie a Oraşului şi Muzeul celui de al doilea Război Mondial. Dacă pe ultimul nu am avut noroc să îl găsim deschis, din cauza unor păcătoase de renovări, la Muzeul de Istoie a Oraşului am reuşit să ajungem.

Am avut dintotdeauna o fascinaţie bizară pentru istorie şi pentru muzeele de acest tip. Este crucial, cred eu, pentru a fi capabil de a te identifica pe tine în cadrul unei comunităţi oarecare, să cunoşti modul în care ea
s-a format şi a evoluat de-a lungul timpului.

Situat în centrul Leipzig-ului, în incinta Primăriei Vechi, muzeul reprezintă cel mai bun mod de a intra în contact cu spiritul şi atmosfera care înconjoară oraşul pretutindeni. Cu toate că şi el era parţial în renovare, iar cronologia se oprea undeva la jumătatea istoriei urbei germane, hărţile, piesele de mobilier, armurile, săbiile, sobele vechi de teracotă, manuscrisele şi medaliile, atotprezentul ochi francmason privind neperturbat de pe monede sau decoraţii, chiar şi liniştea uneori apăsătoare din jur te făceau să fii cu adevărat parte, chiar şi pentru câteva ore, a spiritului german.

Se spune că tot ce contează după citirea unei cărţi de poeme sunt imaginile care îţi rămân întipărite în minte, iar mie mi-au rămas întipărite în minte sala cea mare de la intrare, unde portretele a câteva zeci de primari ai oraşului înconjurau prima machetă a acestuia şi Biblia lui Martin Luther.

Cred că fiecare dintre noi ar trebui să-şi facă, mai devreme sau mai târziu, timp pentru istorie. Fiindcă ce-ar fi lumea fără sutele, fără miile de miliarde de oameni care au trăit înaintea noastră?


Belantis

Cu ce sa incep? Cu “Oauuuu!”, “Superrrr!”, “Mai putem veni inca o zi?” “Mai vrem!”. Cam astea au fost exclamatiile si dorinta de revenire, dupa o zi petrecuta in Belantis.
Belantis, este una din atractiile ce nu poate fi omisa din lista de calatorie.
Am pornit de dimineata la drum si odata ajunsi acolo cu greu am mai iesit. Defapt, cred ca am stat pana la finele programului.
Parcul de distractii reuneste o multitudine de atractii, in functie de gusturile fiecaruia, dar un lucru e cert, daca nu ai venit cu destula adrenalina si curaj, in unele masinarii nici nu ai ce cauta! (Cu toate acestea, eu, cea mai fricoasa din grup,atunci  cand vine vorba de inaltime, am incercat cel mai teribil carusel!!! Ce sa fac??? Tentatia prea mare :-s , iar colegii foarte insisitenti!)
Desi vremea nu a fost insorita, nu cred ca asta ne-a impiedicat sa ne petrecem cele mai palpitante ore din intregul plasament. Cine nu trece cu vederea cativa norisori incarcati cu stropi de ploaie, cand in fata i se asterne atatea “jocuri”?! (pentru copiii mari, totusi 🙂 )


Berlin

Niciodată nu îți poți face o părere despre un loc decât după ce l-ai vizitat.
Acesta a fost cazul meu în ceea ce privește orașul Berlin. Niciodată nu m-am gândit la el altfel decât ca la o capitală europeană suprapopulată și leneșă plasată de boomul economic al Germaniei într-un soi de clopot ermetic de sticlă. Ca la un oraș al bunăstării auto-suficiente. Mi-am imaginat mereu că e un oraș plin de istorie, că-i un colos cultural umplut cu muzee și capodopere, dar asta era ceva îndepărtat și abstract. El trebuia să fie plin de muzee și instituții, trebuia Continue reading